O poveste de dragoste.(2)

-Ce s-a intamplat?Pai ne-am intins pe asfalt si am zis:"O sa fie totul bine,o sa ma scoti de aici,fugim in America,si facem o fetita frumoasa."Am simtit ceva ciudat,el nu spunea nimic,stiam ca imi ascunde ceva.Eram prea mica si prea oarba sa vad.Nu am sa mint,m-a scos din locu' ala blestemat,da' mi-a frant inima.Era genu' de barbat care nu se putea reduce la o femeie,cel putin filtra cu toate,chiar daca nu ii placeau.Nu am mai putut rezista,am fugit dupa 3 luni.Adevarul e ca nu eram insarcinata,dar eram mutati deja in America.Sincer,e mai dramatic sa fugi noaptea pe strazile Parisului,decat pe stradutele din America.Ma simteam singura.Nimeni nu mi-a sarit in ajutor,nici macar un nenorocit...Chiar atunci cand era sa ma prabusesc,cad in genunchi la picioarele unui aristrocat bogat.M-am trezit ingrijita si buimaca.Era ciudat cum din fata tanara si indragostita,am ajuns curva,apoi alta fata care fuge de dragoste,apoi nici eu nu stiu.
-S-a trezit...
Nimeni nu vorbea franceza,toti aratau ciudat.Femei imbracate elegant,cum nu am mai vazut.
-Te simti bine?
-Da...cred ca da.
Dupa ce mi-am spus si aici povestea,protestele si-au facut aparitia.
-Asa ceva e intolerabil!Nu iti face griji o sa te crestem noi!
Eram foarte bucuroasa.Zece ani am dus-o bine,nici pic de dragoste,dar curva din mine nu putea sta inchisa.Era pur si simplu totul prea ordonat.Poate ca imi place sa am o viata de fugara,imi place sa fug de dragoste,sau doar m-am obisnuit asa.
-Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine.Dar nu mai pot trai asa...
-Adica pleci?!
-Din pacate da...Mi-e dor de viata mea din Paris.
Am plecat fara griji cu niste bani in buzunar.Dar dragostea mi-a iesit in cale inaite sa ajung la Paris.Neatenta cum sunt,am scapat o geanta,un tanar domn se afara sa ma ajute,si ajungem la discutii aprinse,care ne fac pe amandoi sa fierbem inauntru si sa sarim unul pe celalalt,rupand si cea mai scumpa haina,fara pic de maniere sau demnitate.Dar acum era bine,totul mergea perfect.M-am mutat cu el.Poate cea mai mare gresala pe care am facut-o.
-Am nevoie doar de un pahar.
-Bine.
-Crezi ca daca o sa pierdem senzatiile alea tari,o sa piara dragostea?
-Sper sa nu...
Avea nevoie de un pahar de bautura ca sa faca fata.Din un pahar,a crescut la trei-patru,o sticla.
-Termina!Nu judeci!Nu stii ce faci!
-Eu stiu mereu ce fac!Ridica palma si imi loveste obrazul cu o forta uimitoare.Parea firav la inceput da' cine stie...Am suportat un an.Nu mai voiam sa fug.Dar nu am fugit,m-a batut,pana am ajuns in spital.Acum nici macar la fel de frumoasa nu mai eram.Apoi a trebuit sa plec...Nu mai avea o reputatie buna in America,si nici nu o mai duceam bine.Dupa ce am stat putin pe ganduri am hotarat sa plec.Dar unde?In alta tara nu ma descurcam.Asa ca am hotarat sa ma intorc in Franta,la Paris.
Am ajuns la Paris...