O poveste de dragoste.(3)

Dar e mai greu sa alergi pe strazile Parisului iarna cu picioarele inghetare.O duceam iar rau.Dar imi placea.Nu mai dadusem de dragoste de cinci luni.Nu o duceam chiar rau.Fugeam desculta de placere.Ca pe vremuri.Am ajuns acasa.Ii scriam aristrocratului in fiecare saptamana.Avea o fata cu ochii albastrii,nou nascuta.E frumoasa,stiu asta.Imbatraneam pe zi ce treacea.Parca nu voiam sa mor singura.Da' ce puteam sa fac?Pana la urma,imi raspandisem povestea in multe locuri,poate unii nu ma vor uita.Da' avand in vedere ca aristrocratul e mai batran si n-a murit.Poate nici eu nu voi murii...acum.Si daca nu e asa?M-am intors la bordelul cu prima mea dragoste.Dar dragostea nu mai locuia acolo.Tot ce am vrut a fost acolo...
-Poate dragostea e moarta...
-Cine ti-a spus?
Mirata am intors capu',eram foarte speriata,nu stiu ce ma speria,faptu' ca am in fata o cladire gata sa se prabuseasca,sau vocea care ma sugruma cu fiecare cuvant?Era el,prima mea iubire.
-De ce nu esti in America?
Totul era asa cum a inceput:in acelasi loc,doar un singur felinar mergea,niste pasi se auzeau in departare,si el era acolo.Cerul se va prabusii,stiu sigur.Era prea neadevarat ca sa fie adevarat.
-Am plecat.Nu am mai mers.Dupa ce ai plecat tu.Am ramas...neputincios.Si de atunci fug de dragoste.
-Fugi de dragoste?!Ce mirare...la fel ca mine.
-Dar vad ca o duci bine...nu arati rau.
-Am patit multe dupa ce am plecat...
-Si nu vrei sa stam sa povestim?
-Nu,nu ar avea rost.
A sarit si m-a sarutat,nici nu mi-am dat seama ce se intampla.Da' nu voiam sa se termine.Devenea prea ciudat,si prea placut.
A inceput sa ninga.
-E foarte frig.
-Esti cam dezbracat...
Ningea din ce in ce mai tare.Si frigul te sugruma imediat.Era haotic.
-Cred ca e timpu' sa se termine totul.
Ma saruta pasional,si moare...
Totul in jurul meu era negru.Parca am murit si eu cu el.Si cam asa am ajuns aici.Aici unde era cafeneaua a fost bordelul cu prima dragoste...Nu o sa-l uit niciodata.
-Dar cum de ai ajuns o scriitoare de succes?
-Am publicat toate scrisorile mele cu aristrocratul si o parte din poveste.Dar acum nu stii daca e adevarat sau nu.
Femeia lasa niste bani pe masa isi pune palaria si pleaca,lasandu-si amica intr-o totala nedumerire.
-Bordelul cu prima dragoste...aia da carte...doamna soarbe cafeaua usor si cade pe ganduri.





END.

O poveste de dragoste.(2)

-Ce s-a intamplat?Pai ne-am intins pe asfalt si am zis:"O sa fie totul bine,o sa ma scoti de aici,fugim in America,si facem o fetita frumoasa."Am simtit ceva ciudat,el nu spunea nimic,stiam ca imi ascunde ceva.Eram prea mica si prea oarba sa vad.Nu am sa mint,m-a scos din locu' ala blestemat,da' mi-a frant inima.Era genu' de barbat care nu se putea reduce la o femeie,cel putin filtra cu toate,chiar daca nu ii placeau.Nu am mai putut rezista,am fugit dupa 3 luni.Adevarul e ca nu eram insarcinata,dar eram mutati deja in America.Sincer,e mai dramatic sa fugi noaptea pe strazile Parisului,decat pe stradutele din America.Ma simteam singura.Nimeni nu mi-a sarit in ajutor,nici macar un nenorocit...Chiar atunci cand era sa ma prabusesc,cad in genunchi la picioarele unui aristrocat bogat.M-am trezit ingrijita si buimaca.Era ciudat cum din fata tanara si indragostita,am ajuns curva,apoi alta fata care fuge de dragoste,apoi nici eu nu stiu.
-S-a trezit...
Nimeni nu vorbea franceza,toti aratau ciudat.Femei imbracate elegant,cum nu am mai vazut.
-Te simti bine?
-Da...cred ca da.
Dupa ce mi-am spus si aici povestea,protestele si-au facut aparitia.
-Asa ceva e intolerabil!Nu iti face griji o sa te crestem noi!
Eram foarte bucuroasa.Zece ani am dus-o bine,nici pic de dragoste,dar curva din mine nu putea sta inchisa.Era pur si simplu totul prea ordonat.Poate ca imi place sa am o viata de fugara,imi place sa fug de dragoste,sau doar m-am obisnuit asa.
-Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru mine.Dar nu mai pot trai asa...
-Adica pleci?!
-Din pacate da...Mi-e dor de viata mea din Paris.
Am plecat fara griji cu niste bani in buzunar.Dar dragostea mi-a iesit in cale inaite sa ajung la Paris.Neatenta cum sunt,am scapat o geanta,un tanar domn se afara sa ma ajute,si ajungem la discutii aprinse,care ne fac pe amandoi sa fierbem inauntru si sa sarim unul pe celalalt,rupand si cea mai scumpa haina,fara pic de maniere sau demnitate.Dar acum era bine,totul mergea perfect.M-am mutat cu el.Poate cea mai mare gresala pe care am facut-o.
-Am nevoie doar de un pahar.
-Bine.
-Crezi ca daca o sa pierdem senzatiile alea tari,o sa piara dragostea?
-Sper sa nu...
Avea nevoie de un pahar de bautura ca sa faca fata.Din un pahar,a crescut la trei-patru,o sticla.
-Termina!Nu judeci!Nu stii ce faci!
-Eu stiu mereu ce fac!Ridica palma si imi loveste obrazul cu o forta uimitoare.Parea firav la inceput da' cine stie...Am suportat un an.Nu mai voiam sa fug.Dar nu am fugit,m-a batut,pana am ajuns in spital.Acum nici macar la fel de frumoasa nu mai eram.Apoi a trebuit sa plec...Nu mai avea o reputatie buna in America,si nici nu o mai duceam bine.Dupa ce am stat putin pe ganduri am hotarat sa plec.Dar unde?In alta tara nu ma descurcam.Asa ca am hotarat sa ma intorc in Franta,la Paris.
Am ajuns la Paris...

O poveste de dragoste.

Dimineata:
-Nimic nu mai e cum era...
-Stiu ce zici.
-Nu,nu stii!Aici pe strada asta,exact in fata,m-am indragostit eu prima oara...Si aici nu era o cafenea fitoasa,era o bodega,bodega in care lucram eu...
-Pardon?!
-Aaa...Ce crezi ca Parisul a fost mereu perfect?Ma amuzi...Si ce umor...Unu' foarte trist.
Cele doua doamne stateau la o masa,sorbind elegant din cafea,amandoua erau foarte aranjate..Strada era frumos pavata,curata,plina de magazine cu lucruri scumpe si cafenele.
-Nu inteleg...Sunteti o scriitoare de succes,cum sa fi lucrat intr-o bodega?!
-Si crezi ca scriitorii o duc cel mai bine?un raset mic ii scapa doamnei printre buze.Cred ca scriitorii o duc chiar cel mai rau...daca stam sa ne gandim asa.
-Dar vreau sa aud povestea...
-Pai cred ca totu' a inceput asa:Eu am fugit de acasa cu barbatu' pe care il iubeam,sau cel putin credeam ca il iubesc...Dupa doua luni el moare...Eu nu mai stiam ce sa fac.Asa ca hoinaream pe strazi,am dat de un domn inalt,sincer arata cam dubios,dar eram disperata.Mi-a spus ca imi poate oferii de munca,si ca as putea sa traiesc bine.Eram tanara si naiva,ce puteam spune?Sa spun nu?!Mi s-ar fi parut cea mai mare aroganta.Asa ca domnu' m-a dus la o casa,parea frumoasa de afara,imi placea.
-Intra.spuse el cu o voce ragusita si un zambet de diavol pe fata.
-Multumesc.am spus eu cu o voce tremurata si naiva.
-Ce faci Taticule?Ne aduci noi recruti?spuse o fata urata,cam dezbracata.
Ce-i drept am banuit ce se intampla,da' ce puteam sa fac?Eram stupefiata,eram speriata,nu stiam ce puteau sa-mi faca daca fugeam.
-Am ajuns.Intra pune astea pe tine!Si asteapta.
-Da...ajunsesem rau,da' eram prea speriata sa mai fac ceva.
Asteptam speriata,ma gandeam la tot ce era mai rau.Pe usa intra un om inalt,brunet,cu ochii verzi,care sincer mi se parea foarte simpatic.
-Buna!
-Buna...
-Nu te speria!Nu iti fac nimic!Sunt nou si eu...
-Incepem?am intrebat eu cam speriata,da' voiam sa se termine.
-Da,cred ca da...da' ce sa facem?E cam ciudat avand in vedere ca ne-am cam dat la vorba.Sincer,conversatia noastra chiar nu mi-ar displacea...n-am mai vorbit cu nimeni de mult.Ce zici doar vorbim?
In sufletu' meu se aprinse un foc.Nu stiam ce sa mai fac.El era asa miraculos,a venit chiar cand aveam nevoie,si era un ascultator destul de bun.
-Da...
-Deci cum ai ajuns aici?
Dupa ce i-am povestit tot...Usa s-a deschis si era timpu' plecarii...pentru el.
-Pa!Poate o sa iti mai fac o vizita.
Imi face cu ochiul,ma saruta pe frunte si inchide usa.
-Eu nu as avea respect pentru o curva...Dar clientu' face ce vrea,cat timp plateste.
Am inceput sa plang,voiam sa imi mai revad cavaleru' o data.
A doua seara,cavalerul revenii.
-E ca si cum am avea o relatie,nu?!Chiar incep sa prind drag de tine...
-Si eu...
-Dar hai undeva mai frumos!Macar in strada.
-Nu...imi pare rau...nu.
-Bine.Nu e nici o problema mai asteptam.
Si iar am inceput sa istorisim.
Povestea a continuat cam zece zile.
-Hai acum.Hai afara!
-Bine,dar cum plecam?!
-Te scot eu...Pot sa fac ce vreau cu tine.
-Da...
Am iesit in strada,eram desculta,asfaltul era cald.Doar un felinar mai mergea...Strada era intunecata.Dansam si ne sarutam de parca am fi fost doi copii.
O scurta pauza,a rupt firul.
-Si apoi ce s-a intamplat?!

Pooozzzzzeeeee.

Am fost la Braila.Am ajuns si la spital.Nu m-am dus 3 zile la scoala.Am facut si injectii in cur.Si dor de mori.Si cam atat.Si nu am prieten.:-L.Ma apasa.=]].Tot ei.Stiu ca ma iubesti bah asta!Stop my brain.!

Save.Once again.

Rape me!I just don't care!Stii ce?!Eu nu vreau sa il pierd pe Dany.Si nici pe Maria si nici pe Ainur,si nici pe Diana.Clar?!Si ideea e ca toti sunt diferiti,chiar foarte,da' nu imi pasa ii iubesc pe toti.Ideea e ca cineva,nu spun cine,stie de ce am scris chestia asta.Si o sa inteleaga cum stau lucrurile,si ca atunci cand vreau ceva,nu voi obtine,da' cineva tot va fi fericit.Si tre' sa scriu ceva la sfarsit inca ceva.Cred ca Tot ei.De ce?!Tot ei ma schimb si ma ridica si ma darama si etc..Tot ei.Stiu ca mah iubesti bah asta.Stop my brain.!

Poate da,Poate nu.

Nu stiu daca o sa mai scriu pentru ca mama se duce la sedinta cu parintii si scandalu' cu notele si blah blah blah.Poate ca nu ne mai auzim un timp da' asta e.Hai ca nu stiu ce sa scriu.Intrati si voi pe Frati and Surori for Ever and After∠3.Si cam atat.Poate ca nici nu o sa mai ies afara.Da' asta e.Oricum tre' sa ma pun pe invatat.Adica intr-un fel vreau sa nu ma mai lase.Daca intelegeti ce vreau sa zis.Si am plecat la repetitii.Ne vedem intr-o viata viitoare.Stiu ca ma iubesti bah asta!Stop my brain!

Huh?What?

Ce?!Eu si profu' de religie prieteni?!=]]
Huh?Da,cam ciudat.
Adica e de treaba,am vorbit azi cu el.
I-am povestit de grup,de Ainur,de toti,de multe chestii.
Mi-a zis sa scriu,adica sa scriu o piesa pentru Craciun.
Si cred ca o sa o fac.De ce,nu?
Hai sa vedem,cum o mai facem si cu asta?
Si bineinteles ca o sa scriu tot pe blog.
Cum a mers si chestii,tot,tot.
Grupu'?!
Pai ce grup frate?=]]
Acum totul ma amuza,nu mai imi pasa.
Pot sa faca ce vor,eu sunt chill frate.
Nu ma mai recunosti?!Si ce?!Toti se schimba,vrei ca eu sa raman pe loc?
Poate ca sunt doar plictisita,nu neaparat sictirita,nu mai gasesc nimic interesant.
Sau poate doar m-am saturat.
Stiu ca ma iubesti bah asta!Stop my brain!

Ð a и i e l & Sakura-Doar eu

Nu eu am vrut să fiu aşa!
Dar nu mă pot schimba..
Şi am început să mă accept aşa cum sunt!
Am ajus să mă încânt, să îmi placă ceea ce ajung.
Pentru că asta am fost.. şi asta sunt!
Doar eu.. Doar eu..
Dacă nu mă accepţi aşa, ieşi uşor din lumea mea..
Şi numai provoca.. atâta suferinţă.
Dar încearcă!
Încearca să nu mă uiţi,
Vreau într'o zi ploioasă
Să ne plimbăm desculţi.
Şi să uităm de toţi.
Acum sunt piedut..
Printre vise neatinse
Şi speranţe nedescrise..
Prinse de a ta iubire..
În eterna fericire.






Asta e o poezie super tare scrisa de Dany,adica Ð a и i e l .Da' eu ii spun Dany.Pentru ca e asa mic si tare,si e Dany,si e scump rau cand face pe istericul.=]]Sau cand sperie babe,sau cand arata cum o suge cu scream.Si cu Dany am fost in Billa si a tipat ala la noi.:|Neamu' lui...Si Dany azi a vrut sa ne dea afara din clasa si eu am zis :"Pe mine nuuuuu!!!"si el a zis:"Daa,tu ramai!".Si clar am ramas cu Dany,stateam acolo ca 2 bossi.Sincer eu chiar nu credeam ca Dany e tare,adica il vedeam mai smiorcait asa,da' pe urma am vorbit calumea cu el,si chiar te face sa razi.Si saracu' are faringita.:[Si el o sa vina cu noi la teatru in continuare,chiar daca zice el ca nu.Si cam atat.Dany m-a facut sa scriu pe blog,mi-a dat inspiratie.Stiu ca ma iubesti bah asta.Stop my brain.