O poveste de dragoste.

Dimineata:
-Nimic nu mai e cum era...
-Stiu ce zici.
-Nu,nu stii!Aici pe strada asta,exact in fata,m-am indragostit eu prima oara...Si aici nu era o cafenea fitoasa,era o bodega,bodega in care lucram eu...
-Pardon?!
-Aaa...Ce crezi ca Parisul a fost mereu perfect?Ma amuzi...Si ce umor...Unu' foarte trist.
Cele doua doamne stateau la o masa,sorbind elegant din cafea,amandoua erau foarte aranjate..Strada era frumos pavata,curata,plina de magazine cu lucruri scumpe si cafenele.
-Nu inteleg...Sunteti o scriitoare de succes,cum sa fi lucrat intr-o bodega?!
-Si crezi ca scriitorii o duc cel mai bine?un raset mic ii scapa doamnei printre buze.Cred ca scriitorii o duc chiar cel mai rau...daca stam sa ne gandim asa.
-Dar vreau sa aud povestea...
-Pai cred ca totu' a inceput asa:Eu am fugit de acasa cu barbatu' pe care il iubeam,sau cel putin credeam ca il iubesc...Dupa doua luni el moare...Eu nu mai stiam ce sa fac.Asa ca hoinaream pe strazi,am dat de un domn inalt,sincer arata cam dubios,dar eram disperata.Mi-a spus ca imi poate oferii de munca,si ca as putea sa traiesc bine.Eram tanara si naiva,ce puteam spune?Sa spun nu?!Mi s-ar fi parut cea mai mare aroganta.Asa ca domnu' m-a dus la o casa,parea frumoasa de afara,imi placea.
-Intra.spuse el cu o voce ragusita si un zambet de diavol pe fata.
-Multumesc.am spus eu cu o voce tremurata si naiva.
-Ce faci Taticule?Ne aduci noi recruti?spuse o fata urata,cam dezbracata.
Ce-i drept am banuit ce se intampla,da' ce puteam sa fac?Eram stupefiata,eram speriata,nu stiam ce puteau sa-mi faca daca fugeam.
-Am ajuns.Intra pune astea pe tine!Si asteapta.
-Da...ajunsesem rau,da' eram prea speriata sa mai fac ceva.
Asteptam speriata,ma gandeam la tot ce era mai rau.Pe usa intra un om inalt,brunet,cu ochii verzi,care sincer mi se parea foarte simpatic.
-Buna!
-Buna...
-Nu te speria!Nu iti fac nimic!Sunt nou si eu...
-Incepem?am intrebat eu cam speriata,da' voiam sa se termine.
-Da,cred ca da...da' ce sa facem?E cam ciudat avand in vedere ca ne-am cam dat la vorba.Sincer,conversatia noastra chiar nu mi-ar displacea...n-am mai vorbit cu nimeni de mult.Ce zici doar vorbim?
In sufletu' meu se aprinse un foc.Nu stiam ce sa mai fac.El era asa miraculos,a venit chiar cand aveam nevoie,si era un ascultator destul de bun.
-Da...
-Deci cum ai ajuns aici?
Dupa ce i-am povestit tot...Usa s-a deschis si era timpu' plecarii...pentru el.
-Pa!Poate o sa iti mai fac o vizita.
Imi face cu ochiul,ma saruta pe frunte si inchide usa.
-Eu nu as avea respect pentru o curva...Dar clientu' face ce vrea,cat timp plateste.
Am inceput sa plang,voiam sa imi mai revad cavaleru' o data.
A doua seara,cavalerul revenii.
-E ca si cum am avea o relatie,nu?!Chiar incep sa prind drag de tine...
-Si eu...
-Dar hai undeva mai frumos!Macar in strada.
-Nu...imi pare rau...nu.
-Bine.Nu e nici o problema mai asteptam.
Si iar am inceput sa istorisim.
Povestea a continuat cam zece zile.
-Hai acum.Hai afara!
-Bine,dar cum plecam?!
-Te scot eu...Pot sa fac ce vreau cu tine.
-Da...
Am iesit in strada,eram desculta,asfaltul era cald.Doar un felinar mai mergea...Strada era intunecata.Dansam si ne sarutam de parca am fi fost doi copii.
O scurta pauza,a rupt firul.
-Si apoi ce s-a intamplat?!